Camera d'Or la Cannes, anul trecut. Road movie în trei. Trei personaje, nu acte. Toate trei într-o cabină (nu barcă): un bărbat singuros (combinaţie între singuratic şi mutos), şofer pe un camion ce transportă lemne între Asunción del Paraguay şi Buenos Aires, o femeie nici ea prea vorbăreaţă şi copilul acesteia în vârstă de un an şi jumătate. Giorgelli face parte din familia acelor puţini stilişti care au înţeles că raportul dintre viaţă şi artă poate fi privit cam ca în geometria neeuclidiană, motiv pentPersonaje, nu acte. Toate trei într-o cabină (nu barcă): un bărbat singurosru care Las acacias, dincolo de meritele tehnice, excelează în maniera aceea uman-cehoviană de a decupa felii banale de existenţă şi a le expune ca atare fără pretenţia de a demonstra ceva. Minimalism, eleganţă, stil.
Asta scriam (şi rămâne valabil) în întârziata mea cineretrospectivă pe 2011 despre Las acacias (dir. Pablo Giorgelli/2011), a little gem pe care la TIFF 11 îl puteţi vedea (cei care ajungeţi acolo) în secţiunea Supernova (vineri, 1 iunie, ora 20.00, Odeon Cineplex 1, respectiv miercuri, 6 iunie, ora 12.00, cinema Victoria, căruia sper că i-au reabilitat sonorizarea aia mai veche ca veacul!)