Despre Adrian Silişteanu am putea spune că e directorul de imagine preferat al celuilalt Adrian. Sitaru, mai precis! Au lucrat împreună la vreo şase proiecte, incluzând aici şi recent lansatul Domestic. Bine, Silişteanu a colaborat şi cu Purcărete, la filmul acela care cu greu poate fi numit film, Undeva la Palilula, dar asta-i altă poveste, cel puţin din punctul meu de vedere.
Mai nou, despre Adrian Silişteanu putem spune că e (şi) regizor. Debutul său (deocamdată cu un scurtmetraj) se numeşte Şanţul şi înseamnă un percutant studiu de caz în cheie antropologică pe tema relaţiei soţ-soţie (în primă fază) şi apoi, la un alt nivel, a relaţiilor dintre români şi ţigani, surprinse exact acolo unde majoritatea focus-grupurilor sau proiectelor finanţate de UE nu reuşesc (sau nu vor) să ajungă: la firul ierbii, la sat, în leagănul prejudecăţilor ce continuă să stabilească, simbolic sau formal, ierarhii sociale!
Mai nou, despre Adrian Silişteanu putem spune că e (şi) regizor. Debutul său (deocamdată cu un scurtmetraj) se numeşte Şanţul şi înseamnă un percutant studiu de caz în cheie antropologică pe tema relaţiei soţ-soţie (în primă fază) şi apoi, la un alt nivel, a relaţiilor dintre români şi ţigani, surprinse exact acolo unde majoritatea focus-grupurilor sau proiectelor finanţate de UE nu reuşesc (sau nu vor) să ajungă: la firul ierbii, la sat, în leagănul prejudecăţilor ce continuă să stabilească, simbolic sau formal, ierarhii sociale!
Evident, cine nu vrea să vadă liniile de demarcaţie nu le vede şi pace, dar oricât de mult s-ar râde, iar Şanţul îţi dă motive de amuzament, fiindcă scenariul e ofertant în această privinţă, ele, liniile acelea, tot acolo rămân. Şi dacă tot am adus vorba, trebuie să spun că scenariul e impecabil, în fapt o mică bijuterie literară care articulează perfect trama şi personajele într-un angrenaj ce poate funcţiona oricând independent, ca proză scurtă. Autoarea, Claudia Silişteanu, soţia regizorului, are ştiinţa de a capta esenţialul şi de a aduce la suprafaţă subtilităţile unui fapt divers, cadenţa şi umorul scriiturii aducându-mi aminte de stilul unor Băieşu, Neagu sau D.R. Popescu!
Care-i faptul divers, deci? Unul banal, cum îi stă bine oricărui fapt divers: un bărbat, ardelean după vorbă, trebuie să sape un şanţ între gard şi drum. Ordin de la primărie. Problema e că n-are nici un fel de chef să execute ordinul, gândurile stându-i mai mult la butoiul cu must din care ar tot bea dacă nevastă-sa ar pleca mai repede la biserică!
Într-un târziu, mai mult de gura ei decât de frica amenzii, se-apucă de lucru. Vorba vine, fiindcă nu ratează nici o ocazie de a sta la taclale cu cei care trec pe uliţă, printre care şi un ţigan, unul tânăr, cu familie, pe care îl şi tocmeşte, în cele din urmă, să-i sape şanţul. Evident, nu pe băutură, cum ne-am aştepta, căci miza e un pic mai înaltă. Evident, băutura va parafa înţelegerea celor doi bărbaţi, dar va fi pricină de sfadă în familia lui Vasile...
Care-i faptul divers, deci? Unul banal, cum îi stă bine oricărui fapt divers: un bărbat, ardelean după vorbă, trebuie să sape un şanţ între gard şi drum. Ordin de la primărie. Problema e că n-are nici un fel de chef să execute ordinul, gândurile stându-i mai mult la butoiul cu must din care ar tot bea dacă nevastă-sa ar pleca mai repede la biserică!
Într-un târziu, mai mult de gura ei decât de frica amenzii, se-apucă de lucru. Vorba vine, fiindcă nu ratează nici o ocazie de a sta la taclale cu cei care trec pe uliţă, printre care şi un ţigan, unul tânăr, cu familie, pe care îl şi tocmeşte, în cele din urmă, să-i sape şanţul. Evident, nu pe băutură, cum ne-am aştepta, căci miza e un pic mai înaltă. Evident, băutura va parafa înţelegerea celor doi bărbaţi, dar va fi pricină de sfadă în familia lui Vasile...
Repet, se râde mult, dialogurile dintre Vasile şi Lucreţia sau monologurile înciudate ale lui Vasile (Adrian Titieni, cu o prestaţie fabuloasă!) fiind spumoase şi pline de sudalme cu efect ilariant. Numai că dincolo de cofrajul comediei, care aici nu-i deloc o formă de a face haz de necaz, se iţeşte realitatea. A face sau nu a face abstracţie de ea şi semnificaţiile ei rămâne, în cele din urmă, opţiunea fiecăruia!
Poate ar fi trebuit să încep cu asta, dar din moment ce aţi citit până aici, e ca şi cum aţi fi aflat din primele rânduri: Şanţul tocmai a primit premiul publicului pentru film românesc, la NexT. Pe bună dreptate, aş zice. Felicitări!